În mijlocul declinului vieții religioase și al provocărilor societății moderne și epocii digitale, Ordinul Benedictin a rămas ferm timp de aproape 1.500 de ani.
Deși a fost suprimat de mai multe ori, spiritualitatea și moștenirea benedictină atemporale continuă să rezoneze cu credincioșii din generație în generație.
În calitate de Abate Primat al Confederației Benedictine, Abatele Jeremias Schröder este capul unificator al miilor de călugări și călugărițe benedictine din întreaga lume.
Jurnalistul EWTN Vatican Rudolf Gehrig l-a întâlnit la Roma:
În septembrie 2024, ați fost ales Abate Primat al Confederației Benedictine, făcându-vă, într-un anumit sens, cel mai înalt călugăr benedictin. Care este rolul abatelui primat?
„Familia noastră benedictină este o organizație foarte diversificată și complicată. Și eu sunt cel care o conduce pe toate, încercând cumva să păstrez unită familia noastră benedictină. Suntem o familie formată din 19 congregații de călugări și multe alte organizații, federații, congregații de femei, 6000 de bărbați, 12.000 de femei. Rolul meu aici este să țin totul împreună, să păstrez unitatea și să întăresc sentimentul de familie și apartenență prin menținerea acestei case aici.”
Cum ați spune că Sfântul Benedict a modelat monahismul occidental și, de asemenea, civilizația europeană?
„Aș spune că a făcut-o cu crucea, cartea și plugul. Dar nu este o invenție personală. Așa a descris Papa Paul al VI-lea rolul Sfântului Benedict și al ucenicilor săi în modelarea Europei, în modelarea civilizației occidentale. Deci evanghelizarea – crucea – cultura și educația – aceasta este cartea – și în final, plugul – o abordare practică, tangibilă, de a îmbunătăți viețile, de a transforma modul în care trăim.”
Care credeți că este esența spiritualității benedictine?
„Viața noastră se bazează foarte mult pe comunitate. Trăim într-o comunitate de călugări sau călugărițe și surori, și este hrănită de elementele de bază ale vieții creștine. Scriptura este foarte importantă pentru noi. Celebrerea liturghiei are un rol foarte important în modul în care trăim, în modul în care ne organizăm zilele. Și apoi este o viață foarte echilibrată, în care toate aceste elemente diverse se unesc fără excese, ci într-o unitate armonioasă care hrănește și dă viață.”
Regula Sfântului Benedict a fost revoluționară pentru vremea ei și se pare că nu a pierdut nimic din relevanță astăzi. Cum de a supraviețuit regula Sfântului Benedict timp de 1500 de ani?
„Cred că marele succes al regulii se datorează calităților sale înnăscute. Este o regulă foarte echilibrată, într-adevăr, dacă o compari cu texte similare scrise în vremea lui Benedict, aceasta are mult mai multă profunzime și, în același timp, rămâne flexibilă. Permite adaptarea. Nu spune că trebuie făcut exact așa. Oferă principii fundamentale. Și aș spune că aceste principii sunt încă valabile. Echilibrul întregului, înțelepciunea care răzbate și faptul că a fost adaptată iar și iar pe parcursul a 1500 de ani. Textul nu a fost schimbat, evident, dar modul în care îl interpretăm, cum îl înțelegem, a putut să se dezvolte și să se adapteze la vremuri diferite și sensibilități diferite.”
Din curiozitate, aveți un exemplu concret de adaptare făcută de-a lungul ultimelor secole?
„Am renunțat la pedeapsa corporală. Asta este una. De asemenea, încărcătura de rugăciune descrisă… nu este un termen excelent, „încărcătura de rugăciune”… dar cantitatea de rugăciune zilnică pe care comunitatea ar trebui să o aibă a variat enorm. Și în prezent, în general, ne rugăm puțin mai puțin decât recomandă regula, pentru a integra și programul nostru de lucru. Deci a existat o flexibilitate reală aici. Iar Benedict vorbește deja despre această flexibilitate. El spune: asta propun eu. Dacă abatele are motive bune să organizeze diferit, poate face asta.”
Dacă Sfântul Benedict ar putea să vorbească astăzi oamenilor din Europa și din lume, ce mesaj credeți că ar dori să transmită?
„Cred că un mesaj de pace și acesta este mai ales privind Europa, unde ieșim dintr-o lungă perioadă de pace după Al Doilea Război Mondial, în care înțelegerea păcii a fost chiar puternic modelată de unele dintre aceste idei benedictine. Și acum trebuie să vedem cum pacea pe care am obținut-o pe o perioadă atât de lungă nu numai că se stinge, ci se prăbușește sub agresiune și o nouă beligeranță. Cred că Benedict încearcă să ne ofere instrumentele pentru a construi cu adevărat pacea și a începe de jos în sus, de la rădăcini, cum trăim împreună în grupuri mici, să înțelegem că suntem diferiți, dar totuși legați împreună, și să încercăm să extrapolăm, să traducem acest lucru și la nivelul modului în care națiunile noastre trăiesc împreună.”
