1 din 6 cupluri se confruntă cu infertilitatea la nivel mondial.
Incapacitatea de a concepe poate fi o experiență foarte dificilă pentru cuplurile care doresc să întemeieze o familie.
La sfârșitul anilor 1970, a avut loc o descoperire medicală revoluționară odată cu prima naștere reușită prin fertilizare in vitro, cunoscută în mod obișnuit ca „FIV”, o procedură medicală prin care un embrion este creat într-o cutie Petri în laborator înainte de a fi transferat în uter.
Într-un interviu acordat Zofiei Czubak de la EWTN, pr. Francesco Giordano, director al Human Life International, explică implicațiile morale și etice complexe ale acestei practici și motivul pentru care Biserica Catolică se opune acesteia.
Biserica Catolică este, fără îndoială, una dintre cele mai pro-viață instituții din lume. Suntem primii care sărbătorim cultura vieții și crearea vieții. Dar spunem nu FIV-ului. De ce?
„Da, este ciudat că Biserica, de la început, poate părea ciudat, pentru că Biserica este complet pro-viață, și de ce Biserica nu ar susține fertilizarea in vitro? Este o întrebare logică. Dar dacă știi ce este fertilizarea in vitro, atunci poți înțelege de ce Biserica ar avea probleme cu aceasta. În primul rând, după cum am spus, este «fertilizare», procreare în afara corpului. Este într-o cutie Petri. Și trebuie să ne întoarcem la înțelegerea celor două scopuri ale actului marital. Trebuie să existe un scop procreativ și un scop unitar.
Nu se întâmplă nimic între cuplu. Este complet mecanic, complet tehnologic, și tehnologia în cel mai înalt punct al său. Și unora li se poate părea – dacă aveți această tehnologie, de ce este o problemă cu asta? Ei bine, pentru că trebuie să înțelegem că medicina nu înlocuiește ceea ce se întâmplă în mod natural. Medicina asistă natura.
De multe ori problema FIV apare ca urmare a infertilității. Așa că, dacă un cuplu nu poate avea copii, Biserica cu siguranță îi permite medicinei să îi ajute să aibă copii și să trateze orice problemă biologică existentă la tată sau mamă pentru a face fertilitatea posibilă.
Există multe alte abordări care pot fi folosite, care sunt naturale, care nu contrazic actul unitar, și care pot ajuta oamenii să realizeze acest lucru.”
Un lucru care, cred eu, este adesea uitat în conversația despre FIV este că nu se creează doar o singură viață. Se creează mai multe și doar una dintre ele primește cu adevărat o șansă la supraviețuire, iar restul sunt fie congelați, fie distruși, sau uneori chiar folosiți pentru experimente.
„În primul rând, trebuie să stimuleze femeia. Este, de fapt, un proces dureros. O stimulează să producă mult mai multe ovule decât ar produce în mod natural. Apoi trebuie să fecundeze practic toate acele ovule. Și ce devin acele ovule? Devin embrioni. Sunt persoane concepute, persoane umane și tu ții milioane de aceste persoane umane concepute congelate. Ce faci cu asta? Aceasta este problema. Este una dintre cele mai mari probleme.
Deci poți vedea de ce există un efect de dezumanizare în tot acest proces, nu doar în actul sexual în sine, ci și în ceea ce se întâmplă cu acei copii pe care îi creezi. Ai acești copii, apoi îi congelezi și selectezi pe cel pe care vrei să-l păstrezi din aceștia. Deci există și o avortare selectivă. Se face o selecție a celor care vor supraviețui și pe baza căror criterii.”
Ce i-ai spune cuiva care s-ar apropia de tine și ți-ar spune: părinte, eu sunt copil FIV?
„Da, mi s-a întâmplat asta. Și ce faci? Ești copilul lui Dumnezeu. Ești copilul lui Dumnezeu.
Adică, nu ai nicio vină în toate acestea. Nu este vina ta. Și unii spun, bine, este vina părinților mei sau alte motive.
Adesea, oamenii apelează la FIV pentru că nu cunosc alte alternative. Și medicii nici măcar nu sunt învățați alte alternative pentru problemele de infertilitate. Așa că, da, aș spune doar că pun accent pe respectul pentru persoană și nu aș pune niciodată nicio vină pe acea persoană sau chiar pe părinți pentru că, adesea, există multă ignoranță în legătură cu acest subiect.”
Prin FIV, dar și prin surogat și prin avort, eutanasie, vedem literalmente cum eugenia se desfășoară sub ochii noștri. Cum am ajuns în acest punct?
„Aud asta, citesc asta, oamenii merg la clinici și spun: vreau ca copilul meu să aibă ochi albaștri, vreau ca copilul meu să fie așa de înalt, vreau ca copilul meu să fie atletic, vreau ca copilul meu… Și nu realizează că ceea ce fac acolo este că selectează, că fac o reproducere selectivă a propriului copil. Sau spun: nu vreau ca copilul meu să sufere așa, nu vreau ca copilul meu să aibă această problemă genetică, așa că îl voi avorta.
Aceasta este o formă de eugenie. Tu decizi totul. Trăim într-o situație acum într-o societate în care fiecare vrea să facă lucrurile după cum vrea el. Eu am făcut-o după cum am vrut eu. Și aceasta nu este cu adevărat chemarea lui Dumnezeu pentru noi. Dumnezeu ne cheamă să facem lucrurile după cum vrea El. Și asta înseamnă să accepți viața ca dar, să accepți darurile.
Și, de fapt, mulți dintre noi luăm multe lucruri ca fiind de la sine înțelese. Faptul însăși de a avea copii, de exemplu, este considerat de la sine înțeles. Oamenii, când urmează pregătirea pentru căsătorie, încep cu pregătirea care are ca temă să fie atenți să nu rămână gravide. De ce presupui că vei rămâne însărcinată?
Poate nu vei rămâne însărcinată. Nu este un drept. Nu ai dreptul la un copil. Este un dar.”
